just simple words.is just me.anything else.just imagination

Compact - Fata din vis

2009-12-30T18:00:00.000+02:00

Compact - Fata din vis

A fost odata ...

2009-12-24T16:04:00.000+02:00

Ritmul muzicii e calm şi relaxant. Ştiu c-ai venit să mă vezi, sau poate să-mi vorbeşti, să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Vocea îţi tremură. Simţ emoţia din vorbele tale..

**

Trupul meu încă mai ţine minte atingerea gingaşă a mâinilor tale fine, mirosind a lavandă. Căldura corpului tău mă inundă. Al meu e rece, ca de gheaţă. Simt doar lacrimile tale acum. Se preling peste umărul pe care ţi-l ofeream mereu drept sprijin. Crede-mă că-mi era cunoscut tot sufletul tău. Şi asta doar pentru că tu ai ştiut să-l laşi la vedere.
Îmi aduc aminte şi acum după mulţi ani, ultima dată când te-am văzut. Am crezut că voi fi fericit, părăsindu-te. De fapt, eram. Pentru tot ceea ce aveam, pentru tot ceea ce credeam că voi putea obţine chiar şi atunci când eram departe de tine. Dar acum ştiu că nimic nu mă poate face mai fericit decât gândul că te-am cunoscut. Ai plâns atunci când ţi-am spus că voi pleca. Însă eu eram mult prea trufaş să pot conştientiza golul pe care tu îl lăsai în mine. Dar n-am nici o scuză. Nu merit nimic. Eu ţi-am terfelit prin noroi sufletul, apoi am vrut să-l pun la loc. Dar cum poţi oare să pui într-un trup atât de frumos, chiar perfect, un lucru atât de murdar?
Acum mi-ar fi ruşine să te privesc în ochi. Te-am abandonat plecând departe, dar tu ai refuzat să mă uiţi atunci. Şi tot tu eşti cea care, după atâţia zeci de ani, vine la căpătâiul meu pentru a-l veghea. Credeam că-mi va fi uşor, că absenţa ta va deveni uşor de suportat, însă nu a fost aşa. În scurt timp mi-a părut rău pentru alegerea pe care am făcut-o însă nu mai puteam da înapoi. Chiar n-am putut s-o fac.
Ştii ce dureros e trecutul? Într-o zi te-am văzut într-o fotografie . . Mi-a fost imposibil să cred că erai tu . Fotografia parcă mă rănea. Scurma în mine cu ghearele ei pline de resentimente, dar ştiam că încă mă mai iubeşti. Se putea vedea asta în ochii tăi.

Cânt melodia noastră pentru amândoi, dar nu e la fel. Are în ea acum o tonalitate parcă spartă. Lacrimi îmi curg acum când văd buchetul de trandafiri intansi pe jos, undeva pe pământul umed şi negru, acolo unde ar trebui să fie pieptul meu. Aş vrea să pot să te strig, să ies dintre aceşti aşa-zişi patru pereţi. Să spulber tot trecutul, viitorul. Aş vrea să pot opri timpul în loc.. să te strâng în braţe şi să-ţi şoptesc lin : « te ador. »
Nimic nu poate rezista timpului. Vezi tu, nici măcar dragostea noastră n-a putut s-o facă. E uitată într-un colţisor de lume..
in memory of my first blog throughmyveins

iris

2009-12-09T18:24:00.000+02:00

ce avem o viaţă doar

şi lacrimi de rouă

ce avem o viaţă doar

şi speranţa noua

ce avem o viaţă doar

alergăm prin vânt

doar ochii rămân

e timpul să va las

să îmi urmez doar visul

el nu şi-a pierdut lumina

e vremea mea acum

în suflet strângem totul

ce a fost nu voi mai şti ...

Versuri : Iris - Lacrimi de roua

words of my imagination

2009-12-07T21:30:00.000+02:00

Au trecut zile nopţi şi multe săptămâni, de când cu tine nu am mai vorbit, acum s-a terminat cu siguranţă, îţi spun adio şi te uit .

Şi nopţi la rându-mi promiteai

Că totul va fi bine

Că nu se va mai termina , zâmbeai ...

Acum te las rămâi cu bine ...

Spre orizont acum privesc,

Visând la nemurire,

Indiferent de ce vorbesc,

Oamenii despre mine ...

Oh timpul a trecut şi oare, ce se va întâmpla ? Un om între alţi oameni, aşa va continua...

Prin ochi de copil

2009-11-16T19:27:00.001+02:00

Prin ochi de copil, eu chipu-ţi privesc

Firav, gingaş şi dulce-ţi şoptesc

Cu-o voce naivă ce-ncearca să-ţi spună

Tu azi pentru mine eşti o minune ...

În braţe mă strângi, şi-mi spui tot ce simţi

La pieptul tău cald tot timpul mă alinţi

O viaţă-n culoare transpusă de mine

Pe el şi pe ea îi ştiu cel mai bine

Sunt mic sunt naiv, sunt doar un copil

Ce astăzi spune ce simte ...

Indiferent de câţi ani vor trece, e bine

Să ştiu că eu lângă tine rămân copil

Acum după ani, ce-au trecut parcă-nzbor

Viaţă rămâne o minune , o ador

Ce vrea parcă să nu mor de dor ...

Ochi , cu care viaţa eu am văzut-o ,şi-o văd până mor ...

Noiembrie

2009-11-16T18:00:00.000+02:00

Pun pixul pe foaie şi scriu

Gândindu-mă la orice vers viu

Ce astăzi un strop de culoare îţi va da

Miracol, poveşti pe loc va reda ...

Zilnic alerg privesc împrejur

Culori rătăcite de-un farmec nebun

Noiembrie, rece, e umed,e dur

Speranţe şi clipe din nou eu expun .

Vremea se scurge nu-i timp să alegi

O cale în viaţă pe care tu ai să mergi

Noiembri rece, grăbit ai să-l simţi

Cu harul tău sacru,n-ai cum să îl minţi

Timp după care tu încă râvneşti

Noiembrie, ah e greu să grăieşti,

Parcă a trecut o viaţă întreagă

Omul e iar ... pus să aleagă ...

Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski

2009-11-13T21:10:00.000+02:00

Nu e de aur: e de raze.

O-ntind grifonii ce-o susţin.
E dătătoare de extaze,
Cu ea-n onoarea ta închin.

În scânteierea-i de topaze
Cuprinde-al nemuririi vin. --
Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o susţin.

E arta pură, fără fraze,
E cerul tot de soare plin.
Talaze largi, după talaze,
E sufletescu-avânt deplin,
Nu e de aur: e de raze.

Restul e tăcere

2009-11-12T19:44:00.000+02:00

Îmi aduc aminte cum a fost totul odată pentru mine . Atât de ireal , atât diferit faţă de ceea ce sunt astăzi, un trecut în care parcă nu mă regăsesc aşa cum ar trebui, însă reprezintă o lecţie care m-a ajutat să mă perfecţionez şi să fiu ceea ce sunt astăzi ...

Ai încercat vreodată să dansezi cu ochii închişi ? Încearcă, închide ochii şi începe să îţi doreşti, să îţi imaginezi, merită ... pentru că poţi fi orice îţi vei dori, doar arătând celor din jurul tău şi divinităţii că meriţi ...

Nu ştiu cum a început totul, nu mai acord foarte multă importanţă trecutului, acum acesta reprezintă doar memorie pentru mine, pentru tot ceea ce însemn . Experienţe care m-au învăţat enorm de multe lucruri ... Nu am fost şi nu voi fi niciodată perfect, însă faptul că încerc să par asta, pentru mulţi reprezintă o problemă sau poate ceva incredibil . Orice întrebare are un răspuns şi o strategie, e uşor de găsit astfel de posibilităţi, "cere şi ţi se va da" ...

Încerc să repar lucruri pe care în trecut le-am greşit, încerc să îi învăţ pe cei din jurul meu ce trebuie şi ce nu trebuie să facă, însă îmi aduc aminte că sunt momente în care propriul meu comportament a trădat, în care atitudinea mea a stricat ...

Cu timpul am încercat să corectez aceste greşeli .

Am încercat şi am reuşit să schimb multe lucruri ce au contat legate de viaţa mea . Însă uneori o simplă joacă de cuvinte este mult mai grea decât pare . Viaţa mea arătat că uneori cuvintele şi faptele pe care nu le spunem sau aplicăm cu pasiune nu reprezintă absolut nimic, poate răni deschise . Am învăţat că trebuie să fiu motivat, să zâmbesc în fiecare zi, să fiu fericit . Zi de zi fac ceea ce îmi place pentru un singur motiv : Consider că prin ceea ce fac îmi aduc satisfacţie atât mie cât şi celor din jurul meu ...

O bună prietenă îmi spunea că uneori nu poate zâmbi şi că viaţa este aiurea ...

I-aş răspunde foarte uşor ...

>>Sunt puţine motive să fii tristă, dar un milion de motive să fii fericită ... Totul contează , şi depinde de percepţia noastră asupra vieţii ... Nu există un secret pentru asta , există doar dăruire şi pasiune ... <<

Cele mai simple cuvinte care pot descrie pasiunea , dorinţa şi puterea de a continua ar fi >>"IUBIREA TRĂIEŞTE VEŞNIC"<<

Uneri pare atât de uşor să vorbeşti însă uneori este atât de greu să aplici . Cu siguranţă într-o zi cu toţii ne vom da seama ce ne dorim de fapt ... Mulţumesc celor din jur pentru că m-au ajutat să îmi formez o astfel de părere despre viaţă ...

Definitely all my heroes are all of there friends...

duminică ... confesiuni de toamnă

2009-11-08T22:04:00.000+02:00

A fost o zi perfectă . Soarele a strălucit pe cer aproape întreaga zi luminându-mi chipul . Am râs, am zâmbit, am făcut orice pentru a mă bucura de această zi de toamnă, o zi ce pentru mine a fost una magică .

Îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să râd, să zâmbesc şi să sper că vor mai fi astfel de zile . Îţi mulţumesc pentru tot ... A fost o săptămâna rece cu un final cald , poate chiar prea cald , de mâine lucrurile revin la normal ... dar oare până când ? oare mai există normal ??? toamnă ... iar totul vine când te aştepţi mai puţin ... atât de frumos . Am puterea să râd şi să sper că totul va fi la fel de bine cum a mai fost , şi cum poate va mai fi ... Cu gândul la un apus de soare ...

rece ...

2009-11-03T11:37:00.000+02:00

Prea rece . Toamnă sau iarnă ? Am nevoie, am nevoie de ... de soare ... Sper doar că totul să fie ... ca atunci ... cald şi frumos .

Nu, nu voi uita ...

interview

2009-10-31T10:11:00.000+02:00

1. Cum te simţi azi?

Destul de bine, se poate şi mai bine, cu fiecare zi ce trece învăţ lucruri noi . Astăzi, o zi excelentă iar eu mă simt foarte bine .

2. Vei ajunge departe în viaţă?

Sunt motivate de foarte mulţi factori , eu cred că voi ajunge , dar voi ?

3. Cum te văd prietenii tăi?

Probabil că mă văd într-o lumină destul de bună , în ultima vreme am consolidat mult relaţia cu ei, sper să nu fie doar părerea mea ci şi a lor ...

4. Te vei căsători vreodată?

Bine înţeles, ce întrebare . Normal că mă voi căsători .

5. Care e povestea vieţii tale?

Nu există, întreaga mea viaţă este o poveste .

6. Cum poţi avansa în viaţă?

Probabil secretul e să crezi în tine, în forţele tale, să nu ai limite şi să îţi doreşti din ce în ce mai mult, asta cred eu ...

7. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?

Când sunt cu ei mă distrez de minune, şi când nu sunt alături de ei, plâng gândindu-mă că aş putea fi cu ei .

8. Ce se preconizează pentru weekend?

Totul e atât de imprevizibil, probabil o nouă aventură ;

9. Ce cântec te descrie cel mai bine?

T.I. - MY LIFE, YOUR ENTERTAINMENT

10. Cum îţi merge în viaţă?

Aşa cum ar trebui cred . Asta simt în momentul de faţă.

11. Cum te vede restul lumii?

Probabil cei mai mulţi mă văd că un om ce are o gândire total diferită de restul oamenilor, ce nu îşi face griji pentru nimic, şi găseşte o rezolvare pentru orice .

12. Vei avea o viaţă fericită?

Cu siguranţă voi avea o viaţă fericită . Cei din jurul meu, prietenii mă vor ajuta din plin . Sunt convins de acest lucru .

13. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?

Sunt un cameleon, intrebatii pe ei . Au dreptul să creadă orice despre mine, nu mă supăr, îmi spun în faţă ...

14. Sunt persoane care te doresc în secret?

Nu cred, dacă ar fi mi-ar spune, în viaţa mea nu există secrete

15. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?

Să o valorific şi să dau un adevărat exemplu celorlalţi

Words

2009-10-30T20:52:00.000+02:00

Îmi aduc aminte cum a început totul , îmi aduc aminte fiecare cuvânt , îmi aduc aminte când te întrebăm ce părere ai , de ce? , cum şi oare când? , ne vom vedea prima dată . Încercam să înţeleg ce îmi spuneai , încercam să cred că totul va fi aşa cum eu , încă îmi doream în acele momente , dar oare , de ce nu am încercat să fac ceva pentru a menţine lucrurile sub control .

Atunci nu înţelegeam de ce mă port aşa , dorinţe ascunse mă cutremurau , îmi ordonau parcă să mă apropii de tine să te impresionez , să pară că totul va fi bine şi că trebuie să crezi în mine ... Îţi spuneam des că eu sunt diferit de ceilalţi şi că trebuie să ai încredere în mine...

Timpul a trecut şi viaţa mi-a oferit momente plăcute alături de tine, scurte dar de neuitat .

Acum reprezintă doar momente la care râvnesc şi vreau să sper că se vor repetă. Şi totuşi te-ai gândit vreodată că încă putem da timpul înapoi .

Ciudat dar nu ştiu ce să fac ?

Încerc să cred că totul e un vis

Ce astăzi se sfârşeşte indecis ,

Şi totuşi ce-am simţit fără să vreau odată

Cu mult viaţă mi-a fost schimbată

Mi-e imposibil să te uit

Nu pot , nu vreau , profund uimit ,

CU poza ta, ce-nramă o păstrez

Încă încerc să mă acomodez ...

În fiecare zi la tine mă gândesc

Eu numele încă ţi-l mai spotesc

Doresc să pot şi-ncerc să mai zâmbesc

Trecut , prezent în gând îmi amintesc ...

Remember

2009-10-27T18:36:00.001+02:00

Cuvinte ce acum nu mai înseamnă nimic , replici ce cândva dureau îngrozitor acum au devenit vorbe goale , totul s-a schimbat , mintea şi imaginaţia mea începând parcă să prindă un alt contur , într-o altă dimensiune total diferită , de cea de până acum …

Oare mai înseamnă ceva trecutul ? Mai are vreo importanţă ? Totul e doar memorie , evenimente de care ne aducem aminte …

Nu ştiu dacă e amuzant însă au fost lucruri semnificative în viaţa mea pe care nu aş vrea să le uit , pe care încerc să le pomenesc de fiecare data când sunt fericit , sau când măcar încerc să păr a fi , chiar dacă în adâncul inimii nu sunt . Timpul , nevoia de mai mult , curiozitatea , interesul sau pur şi simplu întâmplările m-au aruncat în acest univers complet diferit ce pare atât de straniu şi greu de înţeles pentru mulţi dintre noi . E oare atât de greu să înţelegi ce înseamnă binele şi ce înseamnă răul , e oare atât de greu să îţi dai seama şi să conştientizezi pericolul ? Încerc să mă analizez , să înţeleg ceea ce simt cu adevărat , rămân plăcut surprins de ceea ce aflu chiar despre mine . Cei ce vorbesc despre trecutul meu încearcă probabil să mă rănească , sau poate să îmi ataraga doar atenţia a ceea ce am fost ceea ce sunt şi probabil a ceea ce voi fi . Acum îmi trec prin minte foarte puţine pesoane de care mi-e dor . Persoane care au avut un rol decisiv în destinul meu , persoane ce m-au ajutat să urc în acest nou stagiu … Încă mă mai gândesc … Conştientizez …Şi ştiu că în curând voi putea demonstra mult mai mult decât un scris banal şi fără înţeles pentru cei mai mulţi dintre voi .

E uşor de zis dar mult mai uşor de realizat .

Lucrurile simple par cele mai greu de realizat ...

O invitaţie la lectură şi film

2009-10-02T16:16:00.000+03:00

E început de octombrie , se simte aerul rece de toamnă , se simte acea senzaţie de linişte , singurătate , contrastul oraşului e schimbat ...

Pentru că e începutul lunii şi pentru că multe dintre activităţile pe care le făceam până acum au devenit imposibil de realizat am hotărât să vă invit la o scurtă lectură , un tur prin bibliotecă şi vizionarea a câtorva filme ce mie mi s-au părut demne de oscar .

De-a lungul vremii am reuşit să colecţionez şi să adun în bibliotecă mea multe cărţi bune , ce merită citite . Cu toate că generaţia aceasta a uitat ce înseamnă să citeşti , să lecturezi o carte cu interes , o carte bună rămâne o carte bună .

5 cărţi ce merită citite :

1. Delirul – Marin Preda ;

2. Conjuraţia imbecililor - John Kennedy Toole ;

3. A Bridge Too Far (Un pod prea indepartat) – Cornelius Ryan ;

4. Etajul 500 - Karoly Sandor ;

5. Milionar peste noapte – Mark Fisher ;

În ultimii ani am reuşit să văd filme incredibile , adevărate capodopere cinematografice . Îmi este greu să scriu cele mai bune 5 filme pe care le-am văzut , dar voi încerca .

5 filme ce merită văzute :

1.Good Will Hunting

2.Crazy Beautiful

3.Snow Dogs

4.Eight Below

5.Cast Away

Acestea sunt recomandările mele , sper să vă placă ceea ce v-am recomandat în această postare , şi aştept e-mailurile voastre cu păreri , recomandări sau pur şi simplu orice altceva doriţi să îmi spuneţi ... characteroftheshadow@gmail.com

leapşa

2009-09-30T16:35:00.000+03:00

Am împrumutat şi eu o leapşa de la o persoană căreia îi citesc des blogul ... sper că nu se va supăra nimeni ... voi răspunde la întrebări încercând să cunosc chiar eu mai multe lucruri despre mine

1. Eşti bărbat sau femeie?

Bărbat , probabil că ţi-ai dat seama de asta deja

2. Descrie-te.

O enigmă , probabil sunt personajul din spatele umbrei ce îmi ascunde adevărata indentitate

3. Cum se simt oamenii în preajma ta?

Nu ştiu , intrebaţii pe ei , nu ar fi corect să răspund eu în locul lor , probabil că se simt bine ... cel puţin asta îmi doresc eu

4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?

Aiurea e cel mai potrivit cuvânt , nu vreau să vorbesc despre asta , am lăsat timpul să şteargă totul cu buretele în mintea şi inima mea

5. Dar pe cea actuală?

Oricând se poate mai bine

6. Unde ai vrea să te afli acum?

În ţările calde , probabil într-un conac , bucurându-mă de luxul şi priveliştea oferită .

7. Ce părere ai despre iubire?

Frumoasă , dar îţi ia ani că să o găseşti , o viaţă că să o înţelegi , şi probabil o eternitate pentru a te sătura de ea ; cu toţii avem nevoie de iubire

8. Cum e viaţa ta?

Asta e o întrebare grea , la care doar eu pot da un răspuns . Viaţa mea e aşa cum aş vrea eu , e exact cum mi-am modelat-o şi e exact aşa cum îmi doresc să fie şi în continuare ... sunt mândru de asta , şi mă aştept ca viaţa mea să fie la fel cum îmi doresc eu .

9. Ce ai cere dacă ai putea să îţi pui o singură dorinţă?

Ah , e cea mai grea întrebare la care aş putea răspune . Aş putea spune milionane de lucruri , dar probabil că indiferent de ce aş spune aş regreta şi uneori aş contesta decizia aleasă . Mi-aş dori că lumea să fie mai bună , astfel cred că prin dorinţa mea aş ajuta pe mulţi alţii involuntar . E o întrebare grea , dar la care am răspuns sincer .

Atunci , Acum , Dar oare ce va mai fi ?

2009-09-29T17:19:00.000+03:00

Atunci , acum , undeva , cândva departe . Nu chiar . Oare de fiecare dată trebuie să fie aceeaşi poveste , oare de fiecare dată trebuie să existe aceleaşi personaje , aceleaşi întâmplări şi acelaşi deznodământ . Privesc la cei din jurul meu , privesc la acel trecut ce acum pare un vis ce e imposibil de retrăit , nu se mai poate . Dar oare ce va fi ? Cum va fi viitorul ? Nu ştiu , probabil îmi este frică să aflu . Curiozitatea este imensă însă nu am cum să stau în faţa destinului Timpul schimbă totul , în bine sau rău .

E păcat să pierzi totul , ce construieşti o viaţă , poţi strica pe loc , fără să-ţi dai seama uneori . E ciudat simt că vreau mai mult .Privesc pe geamul casei , acelaşi drum pe care l-am văzut de milioane de ori . Îmi aduc aminte cu nostalgie toate evenimentele ce s-au petrecut cândva . Au fost clipe frumoase , au fost clipe grele , unele îmi aduc aminte de începuturile mele ca om , altele îmi aduc aminte de disperarea ce o simţeam uneori , însă stau şi acum şi îmi văd paşii ce îi urmam în fiecare seară spre casă .

Canva voi pleca de aici , nu ştiu unde , dar voi pleca . Sunt multe locuri ce probabil mă aşteaptă deja . E greu să plec , aceste locuri , aceste meleaguri sunt o parte din mine , dar ştiu sigur , că într-o zi mă voi întoarce indiferent de locul în care voi fi , mă voi întoarce şi voi zâmbi fericit gândindu-mă că am regăsit o parte din mine , o parte din sufletul meu .

Plimbare prin ploaie

2009-09-12T11:59:00.000+03:00

E ud . Ploaia a început cu repeziuciune , dornică parcă să se facă simţită printre trecători . Astăzi vreau să fiu un excentric, nu vreau să ascult de nimeni , pur şi simplu nu îmi pasa , sfidez orice legi , oare pot zbura ? cred totuşi că nu .

Încep să merg . Banca ce cu puţin timp în urmă era râvnită poziţionată la umbră unui castan , pare acum abandonată . Oamenii încep să se retragă cu repeziciune , din cauza stropilor ce vor să oprească parcă activitatea tuturor . Ajung pe bulevard, iar ploaia loveşte cu stropi mari strada uscată de soarele ce mi-a luminat această zi .

Nu îmi pasă de nimic , sunt doar eu , vreau să mă exteriorizez , vreau să fiu eu, nimic mai mult . Încep să alerg prin stropii mari de ploaie . Râd , mă bucur de ceea ce natura îmi poate oferi , mă simt tânăr şi fericit . Obosesc , iar, încet , alergarea mea prin picăturile de ploaie se transformă doar într-un mers cu paşi repezi , spre casa în care locuiesc . Deşi nu vreau , trebuie să mă grăbesc . Aş vrea să merg ca pe “champ elise” dar nu pot , trebuie să mă grăbesc . În plus, sunt ud din cap până în picioare . Tricoul meu galben mi se lipeste încet de corp , e ud . Dar mă simt aşa bine !

Mă bucur de fiecare moment . Mai este puţin de mers , din depărtare îmi zăresc căsuţa cea albastră ce stă cu luminile aprinse , întunecată de un nor răutăcios ce nu vrea să-i ofere altceva decât picături reci de ploaie . Alerg din nou .

Atrag atenţia , sunt singur pe drum . Ea iese grăbită din casă, speriată de felul în care arăt , dar îi explic totul în doar câteva secunde . Înţelege şi mă îmbrăţişează incalzandu-mi trupul cu dragostea ei . Acum sunt acasă . Ploaia continuă , dar eu m-am oprit .

Acum stau în salon cu o cafea fiebinte în mână , cu capul la pieptul ei cald povestindu-i totul . Se amuză . Îmi mângâie părul ud . Ştiu că a fost o zi perfectă .

O zi minunată terminată perfect . Aşa aş putea descrie ziua aceasta . Sper că v-am transmis şi vouă puţină voie bună . Acum probabil voi sta în casă , voi sta cu ea şi voi admira cum stropii de apă îmi vor inunda mica alee . Încercaţi să alergaţi prin ploaie . Cu siguranţă şi voi veţi vedea la finalul drumului un înger ce va aşteaptă pentru a va oferi dragostea şi căldura de care aveţi nevoie ^^

Acum vara s-a terminat , dar amintirea zilei de 29 iunie 2009 va rămâne în memoria mea multă vreme ...

O privire aruncată peste trecut …

2009-09-03T10:34:00.000+03:00

Citesc încet o carte interesantă , relaxându-mă pe o canapea simplă de piele într-un salon , cu un pahar de gin rece ce îl ţin strâns în mână . Ochii îmi fug printre rândurile negre ale cărţii în timp ce paharul brumat de câteva cuburi de ghiţă aşteaptă să fie savurat până la capăt …

Răsfoind paginile cărţii descopăr câteva poze mirifice dar şi mici texte aproape de neînţeles . Fiecare încearcă parcă să-mi transmită un mesaj , greu de descifrat în acel moment . Uitându-mă mai atent la acele poze , văd parcă momente din viaţă mea , văd parcă o colecţie frumoasă de amintiri pe care le-am trăit cândva , exprimate într-un mod pur şi simplu ciudat pentru mine.Mi s-a părut straniu deşi scrisul îmi era cunoscut , ideeile nu aveau parcă valoarea lor necesară pentru a mă mai impresiona . Brusc încep să înţeleg . Îmi înmoi puţin buzele în ginul încă rece lovindu-mă uşor de tăria alcoolului ce îl emană , această băutură pretenţioasă . Simt uşor cum ghiată se topeşte alinandu-mi parcă şi mai mult curiozitatea ce-mi fusese declanşată . Sub fiecare poză sunt scrise mărunt în stil italic rânduri ce detaliază fiecare moment . Data , oră , evenimentul , totul este scris sub fiecare fotografie în detaliu . Citesc cu interes fiecare rând de pe fiecare pagină , simt parcă toate acele linii negre ce reprezintă doar simple cuvinte aşezate într-o ordine corespunzătoare , dar totuşi lipseşte ceva . Continu-i să răsfoiesc filele cărţii uitându-mă la acele minunate fotografii ce odată aveau parcă o însemnătate mult mai mare . Acum ele reprezintă un simplu conţinut al unei cărţi rufoase , păstrate totuşi cu atenţie de un iubitor al acestor taine . Răsfoiesc amănunţit fiecare colţisor al fiecarei paginii . Acestea încearcă parcă să descrie o istorie a unui eveniment uitat de trecerea anilor . Cartea deşi veche a fost păstrată cu atenţie , ceea ce mă face parcă să o respect atunci când o citesc . Orologiul din salonul meu anunţă ora două . E noapte . Cufundat în lectură nu am mai ţinut cont de timp . Peste câteva zeci de minute ajung la finalul cărţii . Finalul m-a emoţionat , ba chiar m-a făcut să suspin .

<<”Uitându-mă la imaginea din finalul manuscrisului am văzut mulţi oameni adunaţi grămadă pentru o fotografie . Rândurile citite în final mi-au pus parcă un nod în gât . Îmi e greu să mai spun ceva . Acum înţeleg toate acele rânduri ce mi se păreau fără valoare atunci când am început să citesc şi să admir pozele cărţii . Analizând cu atenţie fotografia cea veche din final , înţeleg parcă tot ce s-a întâmplat . E prima mea carte pe care am scris-o . Acum mă văd , în mulţimea de oameni adunată in prim-plan în cadrul de la lansarea acestei minunate cărţi , eu sunt autorul ce i-a dat viaţă “>>

Au trecut mulţi ani de atunci . Acum acea carte mi se pare doar o mică scânteie , un simplu joc de cuvinte şi ilustraţii . Atunci eram mândru de ea pentru că era prima din viaţă mea . Acum sunt fericit pentru că nu a fost nici ultima !

O scurtă retrospectivă a vieţii .

2009-08-18T23:51:00.000+03:00

E aşa ciudat , în câteva zile poţi înţelege mai mult decât ai putea înţelege într-o viaţă întreagă . Dar de ce într-un interval atât de scurt ? De ce aşa brusc ? Poate pentru că aşa a fost să fie , poate că destinul aşa a hotărât . Acum patru zile eram aşa confuz , nu ştiam ce să aleg , fără să îmi dau seama , opţiunile mele erau simple , o viaţă de success sau pur şi simplu o continuare plictisitoare a ceea ce am deja .

Am învins destinul şi am câştigat , am câştigat mai mult decât mi-aş fi putut imagina ; Fără să îmi dau seama am câştigat prieteni , fără să îmi dau seama am câştigat un viitor mai bun . Cele mai importante hotărâri au fost cele luate pe moment . Cele mai nebuneşti , cele în care am avut tot timpul de câştigat .

S-au întâmplat multe astfel de evenimente , pentru fiecare am plătit un tribut . Inima mea a vărsat o lacrimă pentru fiecare din acele momente pe care le-am abandonat , dar inconştient pe moment câştigasem mult mai mult decât pierdusem . Deci ? Oare merită să rişti ? Eu am făcut asta de multe ori şi aş mai face-o de nenumărate ori ; Probabil că dacă rişti vei câştiga tot timpul ceva ce îţi va fi mult mai util decât ceea ce ai pierdut . Nu e inconştienţă , nu e o nebunie , e doar viaţă .Priveşte şi tu ce ţi se întâmplă şi vei vedea că am dreptate . Continuă să lupţi , nu ai de ce să renunţi la ceea ce îţi este predestinat . Nu e uşor , dar trebuie să te gândeşti că orice poate fi mai bun datorită ţie . Eu aşa fac !

Încerc să înţeleg ce e mai bun pentru mine în fiecare moment . Tot timpul apar semne de întrebare , e greu să răspunzi la fiecare în parte , voi lăsa timpul să se joace cu mintea mea , voi lăsa timpul să decidă când e cel mai bine să se întâmple . În câteva minute din simplu spectator , din cel care priveşte poţi fi cel care poate face spectacolul .

Nu e păcat să refuzi ceva ce ţi se oferă , nu e păcat să dezamăgeşti pe alţii cu egoismul tău . Talentul valorificat e cea mai de preţ comoară ... Nu aştepta o viaţă viitoare , da tot ce poţi în acest prezent infinit ...

PS : M-am întors ...

2009-08-14T01:40:00.000+03:00

Acum sunt acasă . M-am reîntors . Sunt în acelaşi loc în care acum 12 zile stăteam şi scriam ceva ce nu putea avea sfarşit . Cuprins de gânduri . Trăiesc viaţa aşa cum e ... Poveştile continuă , mă simt prizonierul propriilor scrieri . Sunt actorul propriei mele vieţi . Nu vreau nimic altceva , vreau să joci această piesă alături de mine ... Odată cu apariţia răsăritului voi şti că o noua zi îşi deschide braţele călduroase pentru a mă îmbrăţişa şi a-mi da putere să merg mai departe ... Tăcerea e de aur , dar câteva cuvinte fără sens valorificate pot fi o comoară imensă ... Mai e puţin , încă puţin şi soarele va răsări ...

Another way of saying "I can"

2009-07-30T16:23:00.000+03:00

Nu am mai călătorit de mult timp . Aş merge oriunde . Destinaţia e greu de ales . În general îmi planific cu mult timp înainte locurile în care merg . Astăzi nu simt nevoia să fac asta . De ce ? E simplu . Totul e o iluzie . E începutul unei călătorii în iluzii şi vise . Un tren ar fi perfect pentru această călătorie …

Nu este foarte greu de găsit . Oraşul e simplu şi gol . Rareori vezi ici colo câte un trecător dornic să te îndrume către gara oraşului .

Cum a început totul ? Simplu … Mi-am dorit să am , şi am avut , mi-am dorit să cunosc şi am cunoscut , mi-am dorit să reuşesc şi am reuşit ! Urcându-mă în tren îmi caut cu atenţie locul . În tot acest timp constat că toţi călătorii , sunt oameni obişnuiţi , oameni ca mine , oameni ca tine , oameni normali . La scurt timp după ce îmi găsesc locul , trenul se puse în mişcare . Avea să fie o călătorie interesantă , cu siguranţă una din care aveam de învăţat mai multe decât aş fi crezut eu . Nu aveam ce pierde trebuia să ajung la destinaţie , iar ca să renunţ , îmi era imposibil . La început , mai mult preocupat de discuţiile altora , ascultam tot ce se putea de la cei din jurul meu . Simpli oameni ce îşi spuneau poveştile , simpli oameni dornici să facă orice pentru a nu se simţi plictisiţi . Unele poveşti chiar mă amuzau , altele mă plictiseau , unele mă captivau , unele reuşind chiar să mă înspăimânte . Era ciudat , călătoria începuse de mult timp dar trenul nu avuse încă nici o oprire . Părea ciudat dar ştiam că straniu nu e tocmai cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie această situaţie . Şi totuşi de ce călătoream ? de ce mă aflam chiar eu în acel tren atât de ciudat . Nu ştiu .

Multe gânduri , ideii , nu-şi găseau răspuns în viaţa mea . Iluzia de a găsi persoana pe care am pierdut-o cândva e prea mare încât a pus cu mult timp în urmă stăpânire pe mine . Probabil că îmi urmam cursul destinului chiar şi prin acest drum presărat de mister . În timp ce admiram frumoasa privelişte , euforia şi acea stare de vis mi se puteau citi pe chip . Era aşa uimitor să vezi cum toate-s trecătoare în viaţă . Era aşa ciudat să vezi cum treci atât de repede pe lângă nişte locuri atât de frumoase pe care deşi nu le-ai mai văzut niciodată , nici nu le vei mai vedea ne ştiind unde eşti , pentru a te putea reîntoarce . În timpul acestui moment de relaxare , observ mirat cum un tip grăbit , elegant , trece pe lângă mine pasându-mi uşor o scrisoare . Exact când am încercat să cer o explicaţie dispăruse la fel de brusc şi misterios cum apăruse . Nu puteam fi surprins , orice era posibil . Acum începusem să ştiu ce e cu mine , ştiam de ce mă aflu în acel loc , în acel moment , în acel tren . Alesesem să încep o noua viaţă , am ales să plec pe un alt drum necunoscut . Dar de ce ?

Lumea din care am plecat era prea rea ? lumea din jurul meu era prea simplă , nu îmi mai găseam existenţa , de asta am ales să plec . Examinez uşor scrisoare primită , o deschid , iar în ea erau scrise multe instrucţiuni ce trebuiau urmate . După ce am lecturat cu interes fiecare rând în parte , am văzut jos un post scriptum care spunea , “viaţa ta se va schimba după cum ai cerut , nu vei mai putea da înapoi nu vei mai putea face nimic odată ce vei coborâ din acel tren , din acel moment tu nu vei mai fi cine eşti . Vei fi “Character Of The Shadow” . La sosirea în gară un domn te va aştepta să semnezi un formular prin care eşti de acord cu toate cele spuse de mine mai sus , şi vei primi mai departe o altă scrisoare”. Deşi îmi doream atât de mult o noua şansă , o noua viaţă , alte locuri alţi oameni , eram speriat . Character of The Shadow era ceva bun sau rău ? era ceva ce avea să mă avantajeze sau nu . În timp ce încercam să i-au decizia corectă trenul se opri . Eram mirat , nu ştiam dacă trebuie sau nu să cobor , deoarece era prima oprire de când plecasem . Am văzut cum toţi călătorii se ridica şi încep să părăsească trenul , atunci m-am ridicat şi am coborât şi eu . Am fost surprins cum fiecare călător alături de care am mers atâta timp a semnat câte un formular primind o scrisoare apoi . Ameţit de forfota din jurul meu , văd cum un tip ce semăna leit cu cel din tren se apropie de mine şi îmi spuse : - Aici trebuie să semnezi , pentru a începe o viaţă noua . Deşi aş fi vrut să îl întreb multe , nu puteam . Era un tip mare , cu o privire înfiorătoare , dar parcă lipsită de griji . Îmi spuse : - În cazul în care nu doreşti să semnezi acest formular te poţi întoarce înapoi , continuându-ţi viaţa ! dar uitându-mă în spatele meu acel tren care mă adusese acolo dispăruse . I-am cerut stiloul am semnat . Zâmbind el mi-a înmânat o scrisoare . Mi-a spus să urmez instrucţiunile din acea scrisoare , timp ce eu o examinam atent el dispăru .

Am deschis-o , am citit-o … am văzut scris mare : “Urmeaza-ţi drumul spre visele tale , Strada Speranţelor numărul 2410 . De acolo vei şti şi singur ce să faci” . Am chemat un taxi , i-am arătat adresa , acesta aprobându-mi că ştia unde va merge aşa că mi-a dat un moment de încredere şi mai mare .

Am fost tăcut tot drumul , şoferul nu spunea nimic , nu ma întrebat nimic . Admiram priveliştea din jurul meu . Strada era dreaptă , străbătând păduri , lacuri , şi zone pline de oameni fericiţi . Deodată taxiul se opri în faţa unui imens parc , ce găzduia fix în inima sa o casă enorm de mare ce părea atât de primitoare . Şoferul îmi spuse că aceasta era Strada Speranţelor numărul 2410 . L-am întrebat din nou cum e posibil să fie aceasta adresa corectă spunându-i de ce o caut , iar el râse puţin şi îmi spuse , “nimic nu e întâmplător în viata” . L-am aprobat iar el mi-a spus că nu mă costă nimic această călătorie . Am intrat în acea imensă curte iar un domn amabil mi-a spus : “Bine aţi venit” . I-am zâmbit şi i-am arătat scrisoarea . A dat din cap precum ar fi înţeles şi m-a condus într-un salon unde m-a rugat să aştept puţin . În tot acest timp vedeam tot felul de tablouri cu cei mai mari oameni de success din întreaga lume . Nu înţelegeam semnificaţia lor , părea bizar dar atât de real cum simpli oameni au devenit cineva dorindu-şi asta . Deodată apăru în faţa mea un omuleţ micuţ , mai bătrân cu mult decât mine care îmi zâmbi puţin şi spuse . -Apreciez faptul că doreşti să te afirmi , apreciez că ai venit până aici doar pentru a-ţi pune în valoare talentele . Eu nu făceam nimic altceva decât să dau din cap . Deodată pe o voce mai impunătoare îmi spuse . -De aici depinde doar de tine , ai primit şansa , depinde de tine să o valorifici şi să fii cineva . Apoi a plecat . Apoi un om a venit şi m-a condus într-o cameră din minunatul conac spunându-mi că pot locui aici o perioadă . Zile întregi am contemplat la vorbele acelui bătrân . Involuntar observam cum mă afirmam . Începusem să scriu cărţi , începusem să mă exprim prin dans , începusem să fiu actorul propriilor mele scrieri , mă simţeam împlinit .

Într-o zi am ieşit în grădina casei pentru a admira noua mea realizare . Marea mea surpriză a fost să văd acei călători din tren . Acei simpli oameni ce au acceptat odată cu mine să îşi schimbe viaţa . Acei oameni nu mai erau deloc simpli , erau doar oameni împliniţi , cu tot ce îşi puteau dori . Nimic nu le lipsea . Rămăsesem fără cuvinte , când o mână caldă mă atinse şi spuse : -Vezi tu , iluziile îţi pot schimba sau distruge viaţa , când ai acceptat să îţi schimbi viaţa , ai luptat cu inima şi ai reuşit . Nu ţi-ai schimbat viaţa , ci doar ai învăţat sa o apreciezi şi să creezi una mai bună în propriul suflet . Nu ţi-ai vândut sufletul diavolului semnând acel formular , ci doar ai deschis ochii atunci încercând să vezi lumea şi viaţa aşa cum merită ele defapt .” Am rămas împietrit . Întorcăndu-mă bătrânul râse şi îmi spunse : -Viata e minunată , oamenii sunt minunaţi , cere şi ţi se va da , luptă şi vei câştiga .

Mai târziu am înţeles că ramasesm acelaşi om , dar acum aveam lecţia învăţată . Nu trebuie să ai nimic altceva când începi ceva decât dorinţă . Acum ştiu că nimic nu îmi poate sta în cale . Însuşi omul este o minune ce poate face minuni !

Am încercat să transmit tuturor puţin optimism , spunându-vă că nu vă trebuie o altă viaţă pentru a fi cine vă doriţi ! Fiţi voi înşivă şi veţi reuşi !

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea , vorbirea este superficială ca şi timpul . [[Thomas Carlyle]]

A fost odată în iunie

2009-07-29T17:11:00.000+03:00

Sunt momente în viaţă pe care nu le uităm niciodată , sunt momente pe care vrem să le dăm uitării , sunt momente ce ne trezesc amuzamentul , momente ce ne întristează , momente ce ne aduc aminte de cine am fost , cine suntem , şi cine vom fi …

Toate acestea sunt parcă , nişte cioburi în viaţă noastră . Dacă am sta să le punem în ordinea în care s-ar potrivi probabil că din toate bucăţile am obţine un geam perfect , un geam ce probabil ar fi viaţa noastră . Ciudat dar se adună din ce în ce mai multe bucăţi de sticlă , din ce în ce mai multe evenimente bune şi rele la care luăm parte cu sau fără voia noastră . Nu putem decât să ne uităm la trecut , la cioburile deja adunate , la urmele lăsate de acestea , urmările greşelilor sau realizărilor noastre , momente uimitoare ce ne-au adus glorie , plăcere , sau pur şi simplu poftă de viaţă . Lumea se schimbă odată cu trecerea vremii iar cioburile rămân parcă imprimate fiecare în parte cu chipul fiecărui prieten , fiecărei persoane dragi noua , din prima zi de când am cunoscut-o şi chiar până acum în prezent .

E greu de realizat un colaj , un puzzel sau un tablou de cioburi dar ne este uşor să le păstrăm la loc sigur , dându-ne astfel o proprie satisfacţie a ceea ce am fost , şi a ceea ce ne vom dori să devenim.

Fie că sunt simple cioburi de sticlă , fie că sunt doar momente ce semnifică sentimente din viaţa noastră ne putem răni reciproc cu valoarea lor emoţională . Unii dintre noi refuzăm să o facem din cauza impactului prea mare ce îl poate avea asupra noastră , alţii savurează momentele ca pe o licoare ameţitoare gata să ne ducă într-o lume euforică .

Strălucirea soarelui le da o tentă aparte de diamante . Fiecare dintre ele reprezintă o parte din geam . Nu se mai poate repara , dar vom şti ce-a fost la început şi ce este acum dupa mult timp .

Lumea este plină de sentimente dar este prea înfricoşată de puterea acestora .

“În ultima vreme am cunoscut persoane ce cred că mi-au schimbat viaţa , persoane ce înţeleg ce înseamnă această lume plină de stări şi emoţii. Ştiu că într-o zi voi reuşi să îmi îndeplinesc şi ultimul meu vis , acela de a putea vedea oamenii fericiţi . “

Adevărul este o flacără atât de luminoasă încât mulţi oameni nu-i pot suporta lumina . Unii închid ochii ca să nu-l vadă , iar alţii fug că să nu fie arşi [[Johann Wolfgang von Goethe]]

Viaţa în paşi de dans

2009-07-26T01:22:00.000+03:00

Acest text este dedicat uneia dintre cele mai bune prietene ale mele , care m-a făcut să văd seara în dungi albastre şi care m-a făcut să nu fiu de acord cu numele unui ursuleţ de-al ei , care după mine merită ars pe rug . Vă mulţumesc !

A început ca orice altă zi de vară … Era cald , aerul insuportabil de afară tăia parcă şi ultima dorinţă de a face ceva , sau de a ieşi undeva în acele clipe . Muzica e perfectă , simt nevoia să dansez , însă timpul nu-mi permite acest lucru . Nu în acele momente . Ştiam că nu pot face asta … nu era momentul perfect . Grăbit nu am m-ai dat importantă nimănui . Peste puţin timp aceea muzică îmi gâdila din nou urechile , încerca să mă bântuie , şi totuşi ?

În ciuda căldurii de afară , am făcut faţă cu bine la toate lucrurile ce trebuiau rezolvate mai devreme sau mai târziu în acea zi toridă de iulie . La un moment dat , în mintea mea auzeam o sumedenie de sunete armonioase , dar şi o voce duioasă ce îmi spunea parcă , “haide curaj , vino să dansăm impreuna” , “haide vino să fim doar doi , un suflet , o inimă , un vis” . Nu înţelegeam nimic , însă acele vorbe îmi dădeau o stare continuă de nelinişte . Aş fi vrut chiar în acel moment să dansez , dar cum ? pe unul din cele mai aglomerate bulevarde din oraş ? de unul singur ? fără muzică ? Gândindu-mă intens la reacţia celor din jur , şoaptele dispăreau .

Îmi era dor , dar de cine să îmi mai fie , asta mă întrebăm şi eu , eram singur în oraşul plin cu oameni , grăbiţi în diverse locuri , sau pur şi simplu prinşi în activităţi de rutină . În timp ce frământările mele se accentuau de la un minut la altul , totul începu să devină ca un vis , în faţa mea apărând un simplu drum , fără trecători , agitaţi şi fără maşini oprite la semafor … era linişte , iar deodată muzică începu să cânte lent . O adoram , îmi plăcea la nebunie , iar acea voce se auzea din nou , “curaj eşti aproape de mine” , “vino nu te speria” .

Grăbindu-mă parcă de vorbele acesteia , mă trezesc singur pe o scenă imensă , simplă unde orice om din lume şi-ar fi dorit să ajungă . Era imposibil de refuzat . Zâmbetul mi se aşternu pe chip , dar oare nu era totuşi unul fals ? Eram singur , cu cine puteam dansa ? Nu mai ştiam ce e cu mine , mă simţeam paralizat în propriul corp . Nu îmi puteam controla mişcările pe care începusem să le fac pe ritmul muzicii din acel loc . Deodată în timpul acestui joc hipnotic simt tandru două mâini calde ce se lipesc de-ale mele . Ştiam că ea e , ştiam că voi dansa cu ea . Îmi spuse “ai venit , e timpul să dansăm” .

Au trecut multe ore , zile , săptămâni , ani , nu mai conta , eram fericit , era fericită , muzica cânta într-una , iar indiferent de nesincronizarea din diferite momente , indiferent de paşi sau mişcările greşite ori neadecvate , nimic nu ne putea strica buna dispoziţie .

A durat mult timp , dar la un moment dat se opri . Ne-am oprit amândoi dintr-un ultim vals , ştiam că sa terminat , deşi nu vroiam trebuia să mă împac cu ideea . La scurt timp un ropot imens de aplauze se auzi de nicăieri . Acum după atâta timp acel ring de dans nu mi se mai părea aşa simplu şi atractiv ca la început . Totul era schimbat . Era o minune . După câteva minute , aplauzele se opriră . Amândoi căzuserăm pe scenă , fără ca vreounul din noi să se mai poată ridica . Era finalul . Am închis ochii şi i-am zâmbit . Chiar şi atunci , după atâtea dansuri , după atâta timp , ne mai ţineam de mână . Ne iubeam şi nimic nu vroiam să ne despartă . Când am deschis ochii , eram deja în tribune , lângă mine era şi ea . Nu mai eram pe scenă dar vedeam cum alţi tineri dansează la fel cum am făcut-o şi noi odată . Ştiam că acesta era cursul vieţii văzute în paşi de dans .

F. sau o poveste de seară

2009-07-23T17:16:00.000+03:00

De data asta nu voi începe cu a fost odată , sau cu orice alte formule de basme şi poveşti . În seara asta vreau să fiu sincer , clar şi direct . E o seară superbă . A fost şi este în continuare o zi perfectă . Ea mi-a făcut seara să fie minunată , o conversaţie , câteva jocuri de cuvinte şi mult amuzament m-au făcut să mă simt fericit . Se spune că nebunia e molipsitoare dar plăcută în acelaşi timp , nu ştiu dar , povestea mea de seară începe astfel :

“E trecut de oră 1PM , iar eu încă stau

pe canapea întins cu telecomanda în mână contemplând la nemurirea sufletului meu . Pare plictisitor dar nu mă sinchisesc să fac nimic altceva . Pur şi simplu mă odihnesc . Căldura de afară nu pare să ţină cu mine în acele momente grele . După câteva ture prin casă mă decid să fac câte ceva . Verific cu atenţie e-mailul şi mesajele de pe telefon , când deodată un mesaj surpriză de la un expeditor necunoscut apare ca de nicăieri … îl deschid ; acesta mă surprinde >>oră 3PM , să fii acolo<<

Mesajul mă ţinea în suspans cu atât mai mult că nu era semnat . M-am gândit că poate fi o glumă a prietenilor mei , însă pe la ora 2PM apare din nou în mod surprinzător >>ora 3PM , să fii acolo , ştiu că vei veni , te aştept<< . De această data mesajul mi s-a părut şi mai ciudat . Cineva încercă parcă să comunice cu mine printr-un limbaj sau cod pe care deşi aş fi vrut nu-l puteam înţelege . Şi totuşi ce să fac ? Cuprins de tot felul de gânduri şi frământări , simt că nu pot lua o decizie . Înainte parcă de a încerca să pot spune ceva un al treilea mesaj apare la fel de misterios ca şi celelate două >>ora 3

PM să fii acolo , te voi aştepta în locul în care ne-am întâlnit de-atâtea ori , ca simpli trecători<< . Bulversat şi mai tare de ce mi se întâmplă privesc cu mirare ceasul şi văd că e aproape 2:40PM . Ar mai fi 20 de minute . Mă îmbrac repede şi plec grăbit pe uşă . Dar unde să mă duc , mesajele nu erau clare , e aproape ora trei iar eu sunt aşteptat de un necunoscut într-un loc neprecizat . Încerc să fiu calm şi să îmi aduc aminte ce spune fiecare mesaj . Primul a fost vag -ora 3PM , să fii acolo- apoi a urmat un altul la fel de neclar dar şi misterios în acelaşi timp - ora 3PM , să fii acolo , ştiu că vei veni , te aştept - însă ultimul a pus parcă capac acestui joc de-a mesajele - ora 3PM să fii acolo , te voi aştepta în locul în care ne-am întâlnit de-atâtea ori , ca simpli trecători - .

Mergeam cu paşi repezi , grăbit parcă de cineva ce era deja în aşteptare . Dar oare de cine ? de asta eram cel mai curios să aflu . Nu ştiam unde merg . Mergeam bezmetic pe străzile oraşului încercând parcă să dau de cineva care mă aşteapta , dar nimic . Totul mi se părea normal , părea o luptă pierdută cu mine însumi , dar de ce ? de ce acceptasem cu atât avânt aceste lucruri . În timp ce întrebările îmi întunecau privirea , o voce firavă , şi calmă se auzi dintr-un colţisor ca oricare altul al unei străzi . - Hei aici erai !? te aştept demult timp , ai întârziat , pe unde ai umblat , ce nu ai înţeles din mesajele mele ? eu văd că zilnic treci grăbit prin acest loc , uitând parcă să îi mai dai atenţie , şi acum îl găseşti aşa de greu , mă surprinzi ! e aproape 3:30PM , îţi dai seamă de cât timp te aştept . Eu am rămas şocat , chipul ei nu îmi spunea nimic , însă după tot ce-mi vorbea părea să mă cunoască foarte bine , ba mai mult părea să mă fi cunoscut de mult timp . - Tu cine eşti ? ce vrei de la mine ? de ce mă aştepta-i ? Tăcerea se lasă brusc , însă după câteva clipe ea începu să râdă şi mă privi fix în ochi . Cum nu mă cunoşti ? acum nu mă mai cunoşti ? . Mirat mă uit adânc în ochii ei , dar parcă nu primesc ce îmi doresc . Nu , nu ştiu cine eşti , iar dacă nu te vei prezenta mai repede voi pleca , şi te voi ruga să nu mă mai cauţi . Ea râse după care mă privi din nou şi spuse : - În viaţă nimic nu e întâmplător tinere să ştii !

Ţi-am trimis acele mesaje pentru că ştiam că vei veni , pentru că ştiam că eşti suficient de nebun pentru a accepta şi această provocare contează mai puţin cine sunt eu , şi mai mult cine crezi tu că sunt . Eu nu puteam scoate nici un sunet , deşi dorindu-mi să aflu mai repede cine era persoana respectivă , ceva nu-mi dădea voie . Timpul trecea în neştire iar eu o priveam incontinu . La un moment dat ea îşi aţinti ochii asupra ceasului ei şi spuse . - Trebuie să plec , mă bucur că ai venit să mă vezi , sper că ne vom revedea curând . Iar apoi printr-un farmec dispăru în luminile puternice ale după-amiezei . Dezamăgit de tot acest tărăboi mă îndrept frustrate spre casă . Odată ajuns găsesc pe masă un bileţel cu mesajul : >>Ştiam vei veni , îţi mulţumesc ! - Ai dorit mă vezi , iar eu ţi-am îndeplinit dorinţa

De atunci am mai văzut-o de multe ori . Am rămas buni prieteni . Uneori ne e dor unul de celalat , dar amândoi ştim că nu a fost o întâmplare faptul că ne-am întâlnit . Mai târziu am aflat că e un înger , un înger în care pot avea tot timpul încredere .

Gânduri de copil .

2009-07-19T15:16:00.000+03:00

E noapte , privesc cerul înstelat şi vorbesc cu cei ce au mai rămas în jurul meu . Simpli copii adunaţi să mă vadă , puţini dar ce contează , sunt prietenii mei . Uşor naivi căutăm un subiect de discuţie ce pare din ce în ce mai greu de găsit . Încet dar sigur începem să discutăm despre viitor , să vorbim despre gândurile şi visurile fiecăruia . Această discuţie ne fascinează enorm , ne mai ţinând cont de absolut nimic alceva . Visând cu ochii închişi , cu voce tare uitând de orice altceva . La un moment dat discuţia se opreşte , toţi evaporându-se în întunericul feeric al nopţii .

E timpul să plec , e timpul să merg acasă . Mă ridic de pe pietrele reci ale străzii şi mă îndrept cu paşi lenţi spre mica mea căsuţă albastră din suburbiile oraşului în care trăiesc de-o viaţă .

Încă mai visez , încă mă mai gândesc la toate acele gânduri ce nişte simpli copii au fost în stare să le creeze , dar oare în stare să le şi realizeze ? Drumul e lung , iar în urma mea cad bucăţele de hârtie formând un puzzle imens . Deşi nu înţeleg ce vrea să reprezinte continui să îl creez .

Sunt defapt toate gândurile şi visele mele , la care am încetat să mai sper , pentru care am încetat să mai lupt , dar oare de ce ? Acum ele nu reprezintă decât simple bucăţele de hârtie rupă ce cad cu fiecare pas pe care îl fac . Tot felul de gânduri îmi trec prin minte , mă gândesc dacă acei copii lângă care am stat şi am visat cred şi vor lupta pentru visele lor .

Odată ajuns acasă mă întind pe podea şi încep să visez singur . O simplă coală albă de hârtie acum reprezintă tot ce gândesc , o preţuiesc , dar oare se va rupe , oare va forma un puzzle ca toate celelate pe care le-am creat sau va fi ca un tablou demn de admirat ? Oamenii renunţă să creadă în visele lor , deoarece acestea par imposibile , dar sunt atât de uşor de realizat încât par minuni ;

Mai târziu in noapte am aflat că acei copii cred în visele lor , şi că acele vise , acele simple hârtii sau orice ar mai fie ele reprezintă pentru ei unul din cele mai de preţ lucruri pe care le poartă în mintea lor zilnic , copii ce cred în ei înşişi ;

Tu ai încercat să faci la fel , ai încercat să crezi în tine şi în puterile tale ?

Copii au reuşit acest lucru doar prin credinţa din ei , şi tu poţi face la fel , aşa că nu renunţa , e păcat pentru că orice lucru ia timp pentru a fi creat dar poate fi stricat pe loc . Viaţa este ceva minunat ce ne permite să visam oricât. Suntem actorii propriei noastre vieţi . Depinde doar de noi şi de cum vom juca acest rol , acesta ne poate aduce aplauze sau pur şi simplu indiferenţă .