duminică, 8 noiembrie 2009

duminică ... confesiuni de toamnă

A fost o zi perfectă . Soarele a strălucit pe cer aproape întreaga zi luminându-mi chipul . Am râs, am zâmbit, am făcut orice pentru a mă bucura de această zi de toamnă, o zi ce pentru mine a fost una magică .
Îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat să râd, să zâmbesc şi să sper că vor mai fi astfel de zile . Îţi mulţumesc pentru tot ... A fost o săptămâna rece cu un final cald , poate chiar prea cald , de mâine lucrurile revin la normal ... dar oare până când ? oare mai există normal ??? toamnă ... iar totul vine când te aştepţi mai puţin ... atât de frumos . Am puterea să râd şi să sper că totul va fi la fel de bine cum a mai fost , şi cum poate va mai fi ... Cu gândul la un apus de soare ...

0 comentarii: