leapşa

Am împrumutat şi eu o leapşa de la o persoană căreia îi citesc des blogul ... sper că nu se va supăra nimeni ... voi răspunde la întrebări încercând să cunosc chiar eu mai multe lucruri despre mine

1. Eşti bărbat sau femeie?

Bărbat , probabil că ţi-ai dat seama de asta deja

2. Descrie-te.

O enigmă , probabil sunt personajul din spatele umbrei ce îmi ascunde adevărata indentitate

3. Cum se simt oamenii în preajma ta?

Nu ştiu , intrebaţii pe ei , nu ar fi corect să răspund eu în locul lor , probabil că se simt bine ... cel puţin asta îmi doresc eu

4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?

Aiurea e cel mai potrivit cuvânt , nu vreau să vorbesc despre asta , am lăsat timpul să şteargă totul cu buretele în mintea şi inima mea

5. Dar pe cea actuală?

Oricând se poate mai bine

6. Unde ai vrea să te afli acum?

În ţările calde , probabil într-un conac , bucurându-mă de luxul şi priveliştea oferită .

7. Ce părere ai despre iubire?

Frumoasă , dar îţi ia ani că să o găseşti , o viaţă că să o înţelegi , şi probabil o eternitate pentru a te sătura de ea ; cu toţii avem nevoie de iubire

8. Cum e viaţa ta?

Asta e o întrebare grea , la care doar eu pot da un răspuns . Viaţa mea e aşa cum aş vrea eu , e exact cum mi-am modelat-o şi e exact aşa cum îmi doresc să fie şi în continuare ... sunt mândru de asta , şi mă aştept ca viaţa mea să fie la fel cum îmi doresc eu .

9. Ce ai cere dacă ai putea să îţi pui o singură dorinţă?

Ah , e cea mai grea întrebare la care aş putea răspune . Aş putea spune milionane de lucruri , dar probabil că indiferent de ce aş spune aş regreta şi uneori aş contesta decizia aleasă . Mi-aş dori că lumea să fie mai bună , astfel cred că prin dorinţa mea aş ajuta pe mulţi alţii involuntar . E o întrebare grea , dar la care am răspuns sincer .

Atunci , Acum , Dar oare ce va mai fi ?

Atunci , acum , undeva , cândva departe . Nu chiar . Oare de fiecare dată trebuie să fie aceeaşi poveste , oare de fiecare dată trebuie să existe aceleaşi personaje , aceleaşi întâmplări şi acelaşi deznodământ . Privesc la cei din jurul meu , privesc la acel trecut ce acum pare un vis ce e imposibil de retrăit , nu se mai poate . Dar oare ce va fi ? Cum va fi viitorul ? Nu ştiu , probabil îmi este frică să aflu . Curiozitatea este imensă însă nu am cum să stau în faţa destinului Timpul schimbă totul , în bine sau rău .

E păcat să pierzi totul , ce construieşti o viaţă , poţi strica pe loc , fără să-ţi dai seama uneori . E ciudat simt că vreau mai mult .Privesc pe geamul casei , acelaşi drum pe care l-am văzut de milioane de ori . Îmi aduc aminte cu nostalgie toate evenimentele ce s-au petrecut cândva . Au fost clipe frumoase , au fost clipe grele , unele îmi aduc aminte de începuturile mele ca om , altele îmi aduc aminte de disperarea ce o simţeam uneori , însă stau şi acum şi îmi văd paşii ce îi urmam în fiecare seară spre casă .

Canva voi pleca de aici , nu ştiu unde , dar voi pleca . Sunt multe locuri ce probabil mă aşteaptă deja . E greu să plec , aceste locuri , aceste meleaguri sunt o parte din mine , dar ştiu sigur , că într-o zi mă voi întoarce indiferent de locul în care voi fi , mă voi întoarce şi voi zâmbi fericit gândindu-mă că am regăsit o parte din mine , o parte din sufletul meu .

Plimbare prin ploaie

E ud . Ploaia a început cu repeziuciune , dornică parcă să se facă simţită printre trecători . Astăzi vreau să fiu un excentric, nu vreau să ascult de nimeni , pur şi simplu nu îmi pasa , sfidez orice legi , oare pot zbura ? cred totuşi că nu .

Încep să merg . Banca ce cu puţin timp în urmă era râvnită poziţionată la umbră unui castan , pare acum abandonată . Oamenii încep să se retragă cu repeziciune , din cauza stropilor ce vor să oprească parcă activitatea tuturor . Ajung pe bulevard, iar ploaia loveşte cu stropi mari strada uscată de soarele ce mi-a luminat această zi .

Nu îmi pasă de nimic , sunt doar eu , vreau să mă exteriorizez , vreau să fiu eu, nimic mai mult . Încep să alerg prin stropii mari de ploaie . Râd , mă bucur de ceea ce natura îmi poate oferi , mă simt tânăr şi fericit . Obosesc , iar, încet , alergarea mea prin picăturile de ploaie se transformă doar într-un mers cu paşi repezi , spre casa în care locuiesc . Deşi nu vreau , trebuie să mă grăbesc . Aş vrea să merg ca pe “champ elise” dar nu pot , trebuie să mă grăbesc . În plus, sunt ud din cap până în picioare . Tricoul meu galben mi se lipeste încet de corp , e ud . Dar mă simt aşa bine !

Mă bucur de fiecare moment . Mai este puţin de mers , din depărtare îmi zăresc căsuţa cea albastră ce stă cu luminile aprinse , întunecată de un nor răutăcios ce nu vrea să-i ofere altceva decât picături reci de ploaie . Alerg din nou .

Atrag atenţia , sunt singur pe drum . Ea iese grăbită din casă, speriată de felul în care arăt , dar îi explic totul în doar câteva secunde . Înţelege şi mă îmbrăţişează incalzandu-mi trupul cu dragostea ei . Acum sunt acasă . Ploaia continuă , dar eu m-am oprit .

Acum stau în salon cu o cafea fiebinte în mână , cu capul la pieptul ei cald povestindu-i totul . Se amuză . Îmi mângâie părul ud . Ştiu că a fost o zi perfectă .

O zi minunată terminată perfect . Aşa aş putea descrie ziua aceasta . Sper că v-am transmis şi vouă puţină voie bună . Acum probabil voi sta în casă , voi sta cu ea şi voi admira cum stropii de apă îmi vor inunda mica alee . Încercaţi să alergaţi prin ploaie . Cu siguranţă şi voi veţi vedea la finalul drumului un înger ce va aşteaptă pentru a va oferi dragostea şi căldura de care aveţi nevoie ^^

Acum vara s-a terminat , dar amintirea zilei de 29 iunie 2009 va rămâne în memoria mea multă vreme ...

O privire aruncată peste trecut …

Citesc încet o carte interesantă , relaxându-mă pe o canapea simplă de piele într-un salon , cu un pahar de gin rece ce îl ţin strâns în mână . Ochii îmi fug printre rândurile negre ale cărţii în timp ce paharul brumat de câteva cuburi de ghiţă aşteaptă să fie savurat până la capăt …

Răsfoind paginile cărţii descopăr câteva poze mirifice dar şi mici texte aproape de neînţeles . Fiecare încearcă parcă să-mi transmită un mesaj , greu de descifrat în acel moment . Uitându-mă mai atent la acele poze , văd parcă momente din viaţă mea , văd parcă o colecţie frumoasă de amintiri pe care le-am trăit cândva , exprimate într-un mod pur şi simplu ciudat pentru mine.Mi s-a părut straniu deşi scrisul îmi era cunoscut , ideeile nu aveau parcă valoarea lor necesară pentru a mă mai impresiona . Brusc încep să înţeleg . Îmi înmoi puţin buzele în ginul încă rece lovindu-mă uşor de tăria alcoolului ce îl emană , această băutură pretenţioasă . Simt uşor cum ghiată se topeşte alinandu-mi parcă şi mai mult curiozitatea ce-mi fusese declanşată . Sub fiecare poză sunt scrise mărunt în stil italic rânduri ce detaliază fiecare moment . Data , oră , evenimentul , totul este scris sub fiecare fotografie în detaliu . Citesc cu interes fiecare rând de pe fiecare pagină , simt parcă toate acele linii negre ce reprezintă doar simple cuvinte aşezate într-o ordine corespunzătoare , dar totuşi lipseşte ceva . Continu-i să răsfoiesc filele cărţii uitându-mă la acele minunate fotografii ce odată aveau parcă o însemnătate mult mai mare . Acum ele reprezintă un simplu conţinut al unei cărţi rufoase , păstrate totuşi cu atenţie de un iubitor al acestor taine . Răsfoiesc amănunţit fiecare colţisor al fiecarei paginii . Acestea încearcă parcă să descrie o istorie a unui eveniment uitat de trecerea anilor . Cartea deşi veche a fost păstrată cu atenţie , ceea ce mă face parcă să o respect atunci când o citesc . Orologiul din salonul meu anunţă ora două . E noapte . Cufundat în lectură nu am mai ţinut cont de timp . Peste câteva zeci de minute ajung la finalul cărţii . Finalul m-a emoţionat , ba chiar m-a făcut să suspin .

<<”Uitându-mă la imaginea din finalul manuscrisului am văzut mulţi oameni adunaţi grămadă pentru o fotografie . Rândurile citite în final mi-au pus parcă un nod în gât . Îmi e greu să mai spun ceva . Acum înţeleg toate acele rânduri ce mi se păreau fără valoare atunci când am început să citesc şi să admir pozele cărţii . Analizând cu atenţie fotografia cea veche din final , înţeleg parcă tot ce s-a întâmplat . E prima mea carte pe care am scris-o . Acum mă văd , în mulţimea de oameni adunată in prim-plan în cadrul de la lansarea acestei minunate cărţi , eu sunt autorul ce i-a dat viaţă “>>

Au trecut mulţi ani de atunci . Acum acea carte mi se pare doar o mică scânteie , un simplu joc de cuvinte şi ilustraţii . Atunci eram mândru de ea pentru că era prima din viaţă mea . Acum sunt fericit pentru că nu a fost nici ultima !