Acum sunt acasă . M-am reîntors . Sunt în acelaşi loc în care acum 12 zile stăteam şi scriam ceva ce nu putea avea sfarşit . Cuprins de gânduri . Trăiesc viaţa aşa cum e ... Poveştile continuă , mă simt prizonierul propriilor scrieri . Sunt actorul propriei mele vieţi . Nu vreau nimic altceva , vreau să joci această piesă alături de mine ... Odată cu apariţia răsăritului voi şti că o noua zi îşi deschide braţele călduroase pentru a mă îmbrăţişa şi a-mi da putere să merg mai departe ... Tăcerea e de aur , dar câteva cuvinte fără sens valorificate pot fi o comoară imensă ... Mai e puţin , încă puţin şi soarele va răsări ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu