A fost odată în iunie

Sunt momente în viaţă pe care nu le uităm niciodată , sunt momente pe care vrem să le dăm uitării , sunt momente ce ne trezesc amuzamentul , momente ce ne întristează , momente ce ne aduc aminte de cine am fost , cine suntem , şi cine vom fi …

Toate acestea sunt parcă , nişte cioburi în viaţă noastră . Dacă am sta să le punem în ordinea în care s-ar potrivi probabil că din toate bucăţile am obţine un geam perfect , un geam ce probabil ar fi viaţa noastră . Ciudat dar se adună din ce în ce mai multe bucăţi de sticlă , din ce în ce mai multe evenimente bune şi rele la care luăm parte cu sau fără voia noastră . Nu putem decât să ne uităm la trecut , la cioburile deja adunate , la urmele lăsate de acestea , urmările greşelilor sau realizărilor noastre , momente uimitoare ce ne-au adus glorie , plăcere , sau pur şi simplu poftă de viaţă . Lumea se schimbă odată cu trecerea vremii iar cioburile rămân parcă imprimate fiecare în parte cu chipul fiecărui prieten , fiecărei persoane dragi noua , din prima zi de când am cunoscut-o şi chiar până acum în prezent .

E greu de realizat un colaj , un puzzel sau un tablou de cioburi dar ne este uşor să le păstrăm la loc sigur , dându-ne astfel o proprie satisfacţie a ceea ce am fost , şi a ceea ce ne vom dori să devenim.

Fie că sunt simple cioburi de sticlă , fie că sunt doar momente ce semnifică sentimente din viaţa noastră ne putem răni reciproc cu valoarea lor emoţională . Unii dintre noi refuzăm să o facem din cauza impactului prea mare ce îl poate avea asupra noastră , alţii savurează momentele ca pe o licoare ameţitoare gata să ne ducă într-o lume euforică .

Strălucirea soarelui le da o tentă aparte de diamante . Fiecare dintre ele reprezintă o parte din geam . Nu se mai poate repara , dar vom şti ce-a fost la început şi ce este acum dupa mult timp .

Lumea este plină de sentimente dar este prea înfricoşată de puterea acestora .

“În ultima vreme am cunoscut persoane ce cred că mi-au schimbat viaţa , persoane ce înţeleg ce înseamnă această lume plină de stări şi emoţii. Ştiu că într-o zi voi reuşi să îmi îndeplinesc şi ultimul meu vis , acela de a putea vedea oamenii fericiţi . “

Adevărul este o flacără atât de luminoasă încât mulţi oameni nu-i pot suporta lumina . Unii închid ochii ca să nu-l vadă , iar alţii fug că să nu fie arşi [[Johann Wolfgang von Goethe]]