Another way of saying "I can"

Nu am mai călătorit de mult timp . Aş merge oriunde . Destinaţia e greu de ales . În general îmi planific cu mult timp înainte locurile în care merg . Astăzi nu simt nevoia să fac asta . De ce ? E simplu . Totul e o iluzie . E începutul unei călătorii în iluzii şi vise . Un tren ar fi perfect pentru această călătorie …

Nu este foarte greu de găsit . Oraşul e simplu şi gol . Rareori vezi ici colo câte un trecător dornic să te îndrume către gara oraşului .

Cum a început totul ? Simplu … Mi-am dorit să am , şi am avut , mi-am dorit să cunosc şi am cunoscut , mi-am dorit să reuşesc şi am reuşit ! Urcându-mă în tren îmi caut cu atenţie locul . În tot acest timp constat că toţi călătorii , sunt oameni obişnuiţi , oameni ca mine , oameni ca tine , oameni normali . La scurt timp după ce îmi găsesc locul , trenul se puse în mişcare . Avea să fie o călătorie interesantă , cu siguranţă una din care aveam de învăţat mai multe decât aş fi crezut eu . Nu aveam ce pierde trebuia să ajung la destinaţie , iar ca să renunţ , îmi era imposibil . La început , mai mult preocupat de discuţiile altora , ascultam tot ce se putea de la cei din jurul meu . Simpli oameni ce îşi spuneau poveştile , simpli oameni dornici să facă orice pentru a nu se simţi plictisiţi . Unele poveşti chiar mă amuzau , altele mă plictiseau , unele mă captivau , unele reuşind chiar să mă înspăimânte . Era ciudat , călătoria începuse de mult timp dar trenul nu avuse încă nici o oprire . Părea ciudat dar ştiam că straniu nu e tocmai cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie această situaţie . Şi totuşi de ce călătoream ? de ce mă aflam chiar eu în acel tren atât de ciudat . Nu ştiu .

Multe gânduri , ideii , nu-şi găseau răspuns în viaţa mea . Iluzia de a găsi persoana pe care am pierdut-o cândva e prea mare încât a pus cu mult timp în urmă stăpânire pe mine . Probabil că îmi urmam cursul destinului chiar şi prin acest drum presărat de mister . În timp ce admiram frumoasa privelişte , euforia şi acea stare de vis mi se puteau citi pe chip . Era aşa uimitor să vezi cum toate-s trecătoare în viaţă . Era aşa ciudat să vezi cum treci atât de repede pe lângă nişte locuri atât de frumoase pe care deşi nu le-ai mai văzut niciodată , nici nu le vei mai vedea ne ştiind unde eşti , pentru a te putea reîntoarce . În timpul acestui moment de relaxare , observ mirat cum un tip grăbit , elegant , trece pe lângă mine pasându-mi uşor o scrisoare . Exact când am încercat să cer o explicaţie dispăruse la fel de brusc şi misterios cum apăruse . Nu puteam fi surprins , orice era posibil . Acum începusem să ştiu ce e cu mine , ştiam de ce mă aflu în acel loc , în acel moment , în acel tren . Alesesem să încep o noua viaţă , am ales să plec pe un alt drum necunoscut . Dar de ce ?

Lumea din care am plecat era prea rea ? lumea din jurul meu era prea simplă , nu îmi mai găseam existenţa , de asta am ales să plec . Examinez uşor scrisoare primită , o deschid , iar în ea erau scrise multe instrucţiuni ce trebuiau urmate . După ce am lecturat cu interes fiecare rând în parte , am văzut jos un post scriptum care spunea , “viaţa ta se va schimba după cum ai cerut , nu vei mai putea da înapoi nu vei mai putea face nimic odată ce vei coborâ din acel tren , din acel moment tu nu vei mai fi cine eşti . Vei fi “Character Of The Shadow” . La sosirea în gară un domn te va aştepta să semnezi un formular prin care eşti de acord cu toate cele spuse de mine mai sus , şi vei primi mai departe o altă scrisoare”. Deşi îmi doream atât de mult o noua şansă , o noua viaţă , alte locuri alţi oameni , eram speriat . Character of The Shadow era ceva bun sau rău ? era ceva ce avea să mă avantajeze sau nu . În timp ce încercam să i-au decizia corectă trenul se opri . Eram mirat , nu ştiam dacă trebuie sau nu să cobor , deoarece era prima oprire de când plecasem . Am văzut cum toţi călătorii se ridica şi încep să părăsească trenul , atunci m-am ridicat şi am coborât şi eu . Am fost surprins cum fiecare călător alături de care am mers atâta timp a semnat câte un formular primind o scrisoare apoi . Ameţit de forfota din jurul meu , văd cum un tip ce semăna leit cu cel din tren se apropie de mine şi îmi spuse : - Aici trebuie să semnezi , pentru a începe o viaţă noua . Deşi aş fi vrut să îl întreb multe , nu puteam . Era un tip mare , cu o privire înfiorătoare , dar parcă lipsită de griji . Îmi spuse : - În cazul în care nu doreşti să semnezi acest formular te poţi întoarce înapoi , continuându-ţi viaţa ! dar uitându-mă în spatele meu acel tren care mă adusese acolo dispăruse . I-am cerut stiloul am semnat . Zâmbind el mi-a înmânat o scrisoare . Mi-a spus să urmez instrucţiunile din acea scrisoare , timp ce eu o examinam atent el dispăru .

Am deschis-o , am citit-o … am văzut scris mare : “Urmeaza-ţi drumul spre visele tale , Strada Speranţelor numărul 2410 . De acolo vei şti şi singur ce să faci” . Am chemat un taxi , i-am arătat adresa , acesta aprobându-mi că ştia unde va merge aşa că mi-a dat un moment de încredere şi mai mare .

Am fost tăcut tot drumul , şoferul nu spunea nimic , nu ma întrebat nimic . Admiram priveliştea din jurul meu . Strada era dreaptă , străbătând păduri , lacuri , şi zone pline de oameni fericiţi . Deodată taxiul se opri în faţa unui imens parc , ce găzduia fix în inima sa o casă enorm de mare ce părea atât de primitoare . Şoferul îmi spuse că aceasta era Strada Speranţelor numărul 2410 . L-am întrebat din nou cum e posibil să fie aceasta adresa corectă spunându-i de ce o caut , iar el râse puţin şi îmi spuse , “nimic nu e întâmplător în viata” . L-am aprobat iar el mi-a spus că nu mă costă nimic această călătorie . Am intrat în acea imensă curte iar un domn amabil mi-a spus : “Bine aţi venit” . I-am zâmbit şi i-am arătat scrisoarea . A dat din cap precum ar fi înţeles şi m-a condus într-un salon unde m-a rugat să aştept puţin . În tot acest timp vedeam tot felul de tablouri cu cei mai mari oameni de success din întreaga lume . Nu înţelegeam semnificaţia lor , părea bizar dar atât de real cum simpli oameni au devenit cineva dorindu-şi asta . Deodată apăru în faţa mea un omuleţ micuţ , mai bătrân cu mult decât mine care îmi zâmbi puţin şi spuse . -Apreciez faptul că doreşti să te afirmi , apreciez că ai venit până aici doar pentru a-ţi pune în valoare talentele . Eu nu făceam nimic altceva decât să dau din cap . Deodată pe o voce mai impunătoare îmi spuse . -De aici depinde doar de tine , ai primit şansa , depinde de tine să o valorifici şi să fii cineva . Apoi a plecat . Apoi un om a venit şi m-a condus într-o cameră din minunatul conac spunându-mi că pot locui aici o perioadă . Zile întregi am contemplat la vorbele acelui bătrân . Involuntar observam cum mă afirmam . Începusem să scriu cărţi , începusem să mă exprim prin dans , începusem să fiu actorul propriilor mele scrieri , mă simţeam împlinit .

Într-o zi am ieşit în grădina casei pentru a admira noua mea realizare . Marea mea surpriză a fost să văd acei călători din tren . Acei simpli oameni ce au acceptat odată cu mine să îşi schimbe viaţa . Acei oameni nu mai erau deloc simpli , erau doar oameni împliniţi , cu tot ce îşi puteau dori . Nimic nu le lipsea . Rămăsesem fără cuvinte , când o mână caldă mă atinse şi spuse : -Vezi tu , iluziile îţi pot schimba sau distruge viaţa , când ai acceptat să îţi schimbi viaţa , ai luptat cu inima şi ai reuşit . Nu ţi-ai schimbat viaţa , ci doar ai învăţat sa o apreciezi şi să creezi una mai bună în propriul suflet . Nu ţi-ai vândut sufletul diavolului semnând acel formular , ci doar ai deschis ochii atunci încercând să vezi lumea şi viaţa aşa cum merită ele defapt .” Am rămas împietrit . Întorcăndu-mă bătrânul râse şi îmi spunse : -Viata e minunată , oamenii sunt minunaţi , cere şi ţi se va da , luptă şi vei câştiga .

Mai târziu am înţeles că ramasesm acelaşi om , dar acum aveam lecţia învăţată . Nu trebuie să ai nimic altceva când începi ceva decât dorinţă . Acum ştiu că nimic nu îmi poate sta în cale . Însuşi omul este o minune ce poate face minuni !

Am încercat să transmit tuturor puţin optimism , spunându-vă că nu vă trebuie o altă viaţă pentru a fi cine vă doriţi ! Fiţi voi înşivă şi veţi reuşi !

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea , vorbirea este superficială ca şi timpul . [[Thomas Carlyle]]